Franturi de iubire...

Si adevarul e ca atunci cand te privesc , “ te privesc usor, cu grija, ca nu cumva sa mi te imprastii ciudat prin albul ochilor si sa nu mai stiu sa-ti refac din cioburi de verde imaginea perfecta...”
Si adorm cu ochii deschisi,visand parca raiul…si cand ma trezesc, cred ca e cel mai frumos lucru sa dau de culoare ochilor tai perfect de verzi …si cu o voce calda, si o privire plina de iubire ..sa imi zici “neata, te-ai trezit de mult?”, eu zambind, zic “nu, acum 10 minute”, dar nu stiu daca am adormit sau nu, totul a fost ca un vis feeric, imbratisarea lui, sa ii aud respiratia si inima cum bate, pe geam vazand stelele si luna cum ne vegheau, aproape ca parea ca si cum as fi visat, dar dimpotriva, eram cu ochii deschisi largi, astptand ca luna sa faca schimb cu soarle, ca sa iti poata lumina mai bine chipul .

Dupa ce amandoi stam in pat si ne uitam cu priviri somnoroase si sincere, gandurile noastre parca se amensteca, iar vorbele sunt in plus.

Ma regasesc in tine…parca am fi doua culori care ne amestecam perfect pe linia orizontului, tu imi esti zambetul , iar lumina ochilor tai imi lumineaza calea pana la sfarsit.Tu o sa fi acea persoana care imi va tine ultima bataie de inima in palma, dar pana atunci sarutul si imbratisarea ta mi dau aripi sa zbor cat mai sus, cat mai sus…