Sonerie si Pedeapsa

Pana nu de mult folosirea cabinelor telefonice era singurul mod de a telefona din afara casei. Azi putem telefona din masina, tren chiar si din varful muntelui daca avem semnal.

Lambade, valsuri, muzica orientala, sau chiar binecunoscutele melodii a lui Mozard si Beethoven ne anunta ca cineva ne suna. Bineinteles ca aceste melodii ne ajuta sa ne diferentiem telefonul de celelalte, fiindca la inceputuri telefonul mobil era un simbol de progres si putere cu sonerii limitate, acum sa transformat intr-un incomod si insuportabil aparat de care nu ne putem desprinde si care suna atunci cand urcam din al saptela cer spre al noualea.

Cand Beethoven incepe sa cante, parca ne simtim vinovati ca nu raspundem, si logic ca oriunde am fi, chiar si cand stam pe tronul regal in baie trebuie sa raspundem, ca este vorba despre ce tema avem maine la latina, sau vro prietena cu vro deprese de moment sau cu probleme in dragoste.

Un minim de educatie se cere in locuri precum teatru, opera sau chiar cina in familie, sa ne inchidem telefoanele, sau macar sa le setam pe modul silentios.

Sleepy

Doar in ochii tai imi gasesc liniestea...culoare profunda de un verde perfect imi calmeza simturile...si adorm linistita pe al tau umar cand bratele tale imi inconjura trupul si un sarut tacut ajunge pe fruntea mea, sa nu cumva sa imi trezeasca somnul ce aproape te-a invaluit si pe tine. Pe cand incerc sa ma trezesc te aud in soapte ce incearca sa ma adorma, si un alint suav imi starbat obrajii somnorosi, pe cand buzele iti cauta sarutul.

Yur love My drug

Hmmm...sa redefinesc iubirea...oare as putea sa exprim prin cuvinte acest sentiment magistral?

Pentru Sfantul Petru iubirea era "nebunia sfanta" , pentru mine insa este ceva poate inexplicabil prin cuvinte, sau poate fi asemanata cu un drog excesiv de puternic...odata ce ti-a intrat in sange nici cu cea mai arzatoare dorinta nu ai putea sa o elimini.

Intr-o zi am fost intrebata de ce te iubesc asa mult? pentru moment mam blocat, am zis ca nu poate fi explicat, dar am stat si mam gandit...te iubesc pentru ce sunt atunci cand sunt cu tine, te iubesc pentru ca in privirea ta ma pierd dar nu ma simt pierduta, te iubesc pentru ca atunci cand ma tii de mana imi dai forta, te iubesc pentru ca imi spui minciunele dulci la apus, pentru ca ma suni sa imi zici noapte buna, pentru ca atunci cand te sarut fluturasii incep sa zboare si uneori sunt topiti de dulceata sarutului tau. Si as putea continua pana va plictisiti, sau pana mi se deterioreaza tastatura :)) dar la acelas lucru as ajunge, ca... fara iubira ta, soarele nu ar mai indrazni sa iasa pe cer, si luna ar fi prea trista sa vegheze noaptea.

Doar Dragostea...

“ Stii ca totul are un sfarsit ... O floare , un trandafir rosu , un ghicel gingas in visul sters ce nu a mai venit . Lumea asta isi are sfarsitul in infinitul timpului . Lacrimile isi gasesec finalul in zabetul uitat de maine . Prieteniile iau capat in regrete , in timp ce cunostiintele sunt inecate in uitare. Sentimentele mor din ignoranta , iar fericirea de azi in intamplarile de maine .
Un singur lucru nu are sfarsit . Dragostea nu isi are sfarsitul in nimic . Din ea se naste totul si in jurul ei se invarte totul . Ea nu moare orice ai face , oricat ai striga pentru ca e eterna . Timpul este prea mic pentru a o cuprinde . Si inima atat de mare pentru a o primi .
Cand iubesti sti ca nimic nu ti se poate intampla . Esti puternic ...esti implinit ...esti liber ...si iubesti la randul tau totul .
Atunci cand rostesti un sincer te iubesc totul e atat de simplu si de usor . Lumea e perfecta si nimic nu mai poate fi spus .”

pe 1 Aprilie

[N-as vrea sa ma leg de ziua de 1 aprilie, cu totul ca urasc farsele, as zice ca ziua de 1 aprilie si-a pierdut farmecul, nici macar un banc in clasa nu am auzit.]

Nu la semnificatia zilei de 1 aprilie vroiam sa ajung, ci ce am vazut in drum spre casa: eram in autobuz si au urcat 3 cersetori dintre care 2 copii pana in 9 ani si o fata care nu cred k avea mai mult de 18 ani. Cum au intrat in autobuz ne-au imbiat cu aroma lor si au inceput sa vorbeasca pe o tiganesca care rasuna in tot autobuzu. Tinea de mana pe unu dintre copii, iar la celalalt a inceput sa zbiare( ca nu pot sa spun altfel), ia acordat un croseu de dreapta si un picior in spate, de aproape am ramas eu fara aier... cel mic sa bagat in un colt, si a inceput sa planga, plagea ascuns...un strain ca sa mai linisteasca a dcos din buzunar un pumn de marunti ia dat, iar ceilalti doi copii au venit spre el sa vada cat ia dat, si de data asta, cel mic ia dat o palma copilului.

Ce as fi vrut sa ma iau oleaca de fata aia, dar normal k nu puteam, nu mai cunosteam pe nimeni de acolo, si cum nu sau bagat pt un biet copil, pentru mine nici atat.

Ajungem in statie, cei doi copii ies din autobuzi tinandu-se de mana, si indreptaanduse spre un loc anume, iar celalat se uita dezorientat spre o starda plina de masini si trafic aglomerat, si descult fiind is freaca picioarele si incepe oarecum sa ii urmeze pe cei doi.

Noi formam Romania, o tara de lasi, o tara in care nimeni nu este unit si nimeni nu s-ar baga pentru o persoana pe care nu o cunoaste, Noi o formam, si tot Noi ne plangem de ea...

...