Hai sa lasam ziua sa adorma pe norii pufosi… hai sa ne ascundem dupa curcubeu, hai sa zburam prin infinit…
Pe cand te cuprindeam in privire de apus, pe tampla iti sopteam colturi de paradis si putin cate putin, ma transformam in iubire pe buzele tale ce erau invaluite intr-un stol de visuri colorate.
“Dincolo de toate cuvintele nu mai stiu nimic... decat ca te iubesc prea mult... de dragul tau vorbele mi se topesc pe buze apoi curg in sarutari de inger pe tample-ti si pe gura, iar dorul mi-e mereu doar soapta si gand nespus…poate la noapte am sa reusesc sa inventez litere cu care sa te rostesc cumva sa inventez litere cu care sa te rostesc pe de-a-ntregul, chiar daca tu nu m-ai mai auzi… iar prin somn si pe zambet ti-as aseza un vis care sa-ti taca in verde-caprui minunea…”
Pe buze-mi imi tremura iubirea, pin vene imi alergi, imi esti gura de oxigen ce o mentin toata noaptea, pentru ca atunci cand ochi mei ii vad stralucind pe ai tai sa respir din nou, iar soaptele mi se ingramadesc mirate in doua cuvinte si intr-un zambet colorat.
