Mic sau mare cu totii avem un ideal. Cu totii visam la anumite chestii, si in firecare zi ne straduim sa ne atingem scopul.
Copilărie. Perioadă a vieţii umane, intermediară între idioţia prunciei şi nebunia tinereţii - la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii.
Copii de astăzi nu mai au copilărie. Trăiesc în spaţii închise, limitate aproape tot timpul, în faţa ecranului luminos al calculatorului, vorbind zi şi mai ales noapte cu prieteni de peste mări şi ţări, dar neştiind să bată la uşa vecinului şi să-l invite pe fiul acestuia la o plimbare cu bicicleta sau o "expediţie" prin pădurile din apropiere.
Cand suntem mici, ni se pare ca totul e roz si ca cand vom ajunge mari va fi asa cum visam in fiecare noapte.
Dar realitatea e cruda, si nu ocoleste pe nimeni; odata cu adolescenta visurile noastre se destrama, ajungand ca viata sa ni se para poate gri sau neagra, intampinand diverse probleme in drumul nostru spre ideal.
La maturitate ajungem greu, dar in adancul sufletului ramane meru copii. Ca sa trecem mai usor peste probleme ne aducem aminte de jocurile copilariei si de cat de usoara era viata pe atunci. Nimic nu se compara cu amintirile pe care le avem din scoala primara, adolescenta uneori vrand sa o uitam deorece e drumul de mijloc, poate si cel mai greu catre maturizare.
Unele probleme nu vrem sa le consientizam si ne asundem de ele cat de mult putem.
Fericirea noastre consta in lucruri marunte, pe care in ziua de azi in acesta lume obosita,lucrurile mici dispar treptat. Detaliile unei vieti comune trec neobservate.
Pe cati copii/adolescenti ii vezi mergand spre casa cu un buceht de flori pentru mama lor?Cate cadouri de craciun primesc parintii ? Cata atentie le acordam? Cum ne inteleg parintii pe noi? Intrebari a coror raspunsuri difera de la persoana la persoana.
Maturitatea insemna sa traiesti pe cont propriu, si uneoriu devine coplesitor,pentru ca ziua are doar 24 de oere, si nu e suficient timp pentru a face tot ce iti doresti.
